Primele congelatoare au apărut în 1940, iar odată cu încheierea celui de-al doilea război mondial au intrat în producție de masă, lucru care a dus la schimbarea perspectivei oamenilor asupra hranei. O industrie a conservării mâncării pe termen lung era deja în funcțiune, însă pentru unele produse, cum ar fi carnea, peștele sau fructele de mare, aceasta punea foarte multe probleme de siguranță, lucru care nu a fost eliminat în totalitate nici azi, cu tot progresul tehnologic pe care-l avem la dispoziție. Omenirea s-a trezit dintr-odată în fața minunatei posibilități de a conserva mâncarea pe termen scurt și mediu fără a distruge nutrienții și, în plus, cu abordarea unor noi categorii de ambalaje, ceva mai prietenoase cu mediul, mai ușor de produs și de manipulat, mai ușor de reciclat. Ba mai mult, congelarea a venit la pachet cu beneficiul distrugerii unor paraziți prezenți în anumite alimente, precum și cu posibilitatea de a stoca alimente altminteri foarte perisabile, fără a pierde foarte mult din proprietățile acestora și fără adiție de conservanți.
Aproape un secol mai târziu, avem tehnologii de congelare suficient de performante încât să putem obține produse care-și păstrează la decongelare textura avută înainte de congelare, culoarea nealterată (valabil și pentru carne, și pentru legume), conținutul de nutrienți intact. Și pentru că există această tehnologie, tot mai multe companii și organizații au început să pună problema unei etici a congelării, piața oferind acum atât varietate de produse, cât și posibilitatea de a le diferenția (etichetarea și normele legate de aceasta au aici un rol esențial). Sigur, nu toate alunecă lin, mai sunt și derapaje. De exemplu, pentru că industria de frozen foods a ajuns atât de performantă, foarte multe afaceri din restaurație și banqueting au transferat aproape integral munca din bucătăriile proprii în fabricile de mâncare congelată, adică în loc să facă mâncare, o decongelau pe cea făcută deja, o puneau pe farfurie și încasau ca și cum ar fi vândut mâncare făcută în casă. Sigur, asta în țările ceva mai avansate (pe ulițele din spatele multor restaurante cu aflux mare de turiști puteai vedea la final de zi mormanele de cartoane care până cu un service înainte găzduiseră pâine, patiserie, supe, fripturi și alte lucruri posibil chiar delicioase și minunate dacă n-ar fi fost vândute pe baza unei minciuni, fie ea și prin omisiune).
Noi n-am avut problema asta, dar am început să ne înviorăm ca industrie a ospitalității taman la timp pentru a suferi de pe urma acțiunilor fraților noștri europeni avansați (nu mă refer la USA și Canada unde asta e o normalitate). De ce zic “suferim”? Pentru că UE a venit cu legi care să oblige revânzătorii de produse congelate să specifice lucrul ăsta. Ba mai mult (și aici vă rog să mă corectați dacă greșesc), în România s-a desfășurat ani de zile o campanie media uriașă din care eu am înțeles doar că a congela mâncarea e rău. Adică, sub pretextul corectei informări a consumatorului, lucru de dorit și de făcut, a fost stigmatizată, tot prin omisiune, adică prin evitarea comunicării explicite a cauzelor, motivelor și situațiilor asupra cărora consumatorul trebuie să fie informat, una dintre cele mai sigure, dacă nu cumva cea mai sigură și sănătoasă metodă de conservare a mâncării.
Mie mi-e clar că spanacul, mazărea și fructele (de exemplu) congelate rapid, sunt net superioare celor conservate prin fierbere în lichid și puse în sticlă/tetrapack sau cutii de metal. Mi-e clar că o pâine congelată și apoi coaptă când ai nevoie de ea e net superioară unei pâini feliate care stă într-o pungă pe un raft cu săptămânile, după cum mi-e clar că aș putea renunța fără să clipesc la televizor, dar n-aș renunța la congelator. Nu vreau să înțelegeți din pledoaria mea că prefer o pizza congelată în defavoarea uneia artizanale (o mănânc și pe cea congelată dacă nu am de ales), nici nu vreau să vă spun ce să alegeți în viață, spun doar că mi se pare nedrept ca pentru că am un abatitor în bucătărie, cu care pot congela rapid vinetele coapte de mine vara pentru a le vinde iarna, sau sosul meu demiglace fiert 48-50 de ore și pe care nu-l pot face zilnic, să fiu obligat, la fel ca marele lanț hotelier care vinde pizza congelată și prăjituri făcute și congelate peste mări și țări să avertizez oaspetele printr-o notă în meniu, notă care pune semnul egal între munca mea la sânge și efortul de a deschide o cutie de choux congelate. Nu după ce ai făcut tot posibilul să induci ideea că mâncarea congelată e rea.
Cred că legea trebuie rescrisă, pentru că, de dragul ideii de protecție a consumatorului, nu mă protejezi deloc pe mine, artizanul care folosește congelarea într-o manieră etică, în fața oricui nu face la fel. Și, real vorbind, deși spui că informezi consumatorul, nu faci decât să construiești baza unei noi frici pentru generații întregi de oameni care n-au oricum nici timp nici răbdare să mai fie serviți în tihnă, d-apoi să mai stea să mă asculte pe mine explicând fiecare notă de subsol a meniului (ce să vezi, am ajuns ca la un meniu de 5 feluri să mai avem 2 pagini extra cu note explicative, care-s oricum trunchiate, pentru că dacă le-am scrie pe de-a întregul, am avea nevoie de încă două pagini. În fine, hai că m-am aprins și poate aveți treabă, nu vreau să vă rețin prea mult. Ideea e că susțin inițiativa Cool Food din toate motivele de mai sus și pentru că mazărea are un sezon foarte scurt la noi (cam 3 săptămâni cu totul) și-mi place grozav să o pot mânca oricând.
